 RinaAdministratorDin: Chisinau
Postari: 958
|
|
Activitati ale creierului
Creierul este principalul coordonator si centrul de comanda al organismului. Asemenea unei centrale telefonice, preia mesaje provenite de la ochi, urechi, nas, limba, si piele si trimite semnale spre muşchi si glande. Creierul functioneaza ca un computer, procesând si înmagazinând informaţii.
In interiorul sau se afla un sistem poştal care trimite informaţii despre acea regiune a creierului , unde acestea trebuie sa fie descifrate .
Activitatea creierului nu se rezuma doar la manipularea datelor. El este centrul sentimentelor, emoţiilor si dorinţelor, cu ajutorul căruia putem invata si crea gânduri si idei.
La nivelul celular
Creierul uman este construit din peste 10.000 milioane de neuroni microscopici sau celule nervoase. Fiecare dintre acestea are un corp celular, ce conţine nucleul, din care radiază numeroase proeminente subţiri. Corpurile celulare sunt grupate in ciorchini sau centre , fiecare cu o funcţie specifica, cum ar fi vederea, vorbirea sau controlul muscular. Ele formează ,,materia cenuşie a creierului”, denumita astfel deoarece se închide la culoare când este tratata cu anumite substanţe. Proeminentele celulare se unesc si formează un sistem de reţele complexe, ce include fibre nervoase si ce cuprinde ,,materia alba” (care nu isi schimba culoarea).
Activitatile creierului implica modificări de ordin electric si chimic in interiorul neuronilor. De fiecare data când un electron este ,,atins” el transmite un impuls sau un mesaj nervos asemănător cu nu mic curent electric. In funcţie de direcţie si de sursa mesajelor si de numărul lor, fiecare centru al creierului le examinează sau le transmite unei alte porţiuni, unde vor fi procesate.
Activitatea electrica
Creierul este tot timpul activ, prin el circulând milioane de impulsuri in fiecare secunda. Unele dintre aceste mesaje sunt legate de activitati conştiente -cele asupra cărora deţinem controlul, cum ar fi mersul, vorbitul, si scrisul. Alte mesaje provin din procesele vitale ale organismului, ce se desfasoara in mod automat spre exemplu respiraţia, bataile inimii si digestia alimentelor pe care le consumam.
In ultimii 25 de ani cercetătorii au reuşit sa elaboreze harta celei mai mari parţi a creierului, localizând diferite zone ce îndeplinesc anumite funcţii. Ei au realizat acest lucru prin folosirea unor tehnici variate. Prin plasarea unor senzori electrici pe suprafaţa capului si introducerea unor electrozi (ace conducătoare foarte subţiri ) in creierul animal si uneori chiar in cel uman, au reuşit sa traseze caile impulsurilor, care circula de exemplu de la ochi sau de la urechi spre centrul vizual sau aditiv.
Efectele rănilor sau ale indepartarii pe cale chirurgicala a anumitor regiuni ale cortexului –porţiunea fina si incretita de la suprafaţa creierului –indica faptul ca acestea conţin centrii ce au funcţii specifice. Insa acestea pot sa nu fie singurele zone ce îndeplinesc funcţiile respective. Spre exemplu rănile in unele regiuni ale lobilor frontali, situaţi in fata emisferelor cerebrale, provoacă dificultati in intelegerea vorbirii. Persoana respectiva este incapabila de a emite sunete cu inteles de vorbire. Un alt efect asemănător este cauzat de răni in zonele posterioare emisferelor. In acest caz persoanele respective nu pot intelege o vorbire constanta, aceasta fiind întrerupta in mai multe segmente.
Un aranjament de unitati
Dintre toate mamiferele, omul are creierul cel mai avansat si mai dezvoltat (deşi nu are cele mai mari dimensiuni). La toate vertebratele, creierul consta din 3 unitati structurale principale: emisferele cerebrale, trunchiul cerebral si cerebelul.
Emisferele cerebrale au rol in procesarea mesajelor ce provin de la organele de simt.
Trunchiul cerebral este compus in special din fibre nervoase ce leagă celelalte doua unitati .
Cerebelul prezintă porţiuni destinate echilibrului si coordonării activitatii musculare, dar este prevazut si cu cai nervoase spre si de la şira spinării, precum si nervi conducători de mesaje, spre organele majore ale organismului.
De-a lungul evoluţiei creierului, diferite porţiuni ale sale s-au dezvoltat
in modul cel mai potrivit precum supravieţuirea organismului. La oamenii ai căror stramosi au trăit in copaci, coborând apoi pe pamant, unde era plin de prădători, iar competiţia pentru hrana era foarte mare, emisferele cerebrale au devenit mai mari si mai complexe, fiind centrii foarte importanţi pentru interpretarea si prelucrarea informaţiilor provenite de la simţuri. La Homo sapiens, omul modern sau „intelept” , emisferele cerebrale cuprind 80% din volumul creierului.
La nivelul functional
Exista 3 unitati funcţionale principale ale creierului -zone cu cea mai intensa activitate a neuronilor. Acestea sunt deferite de unitatile strucurale. Prima unitate funcţionala se afla la baza creierului. Este compusa din porţiuni denumite formaţia reticulara, bulbul rahidian, cerebelul, talamusul si hipotalamusul.
Formaţia reticulata este principala zona la nivelul căreia se realizează schimbul de informaţii, fiind si sursa puterii creierului. In aceasta reţea de fibre nervoase, fiecare neuron poate fi conectat cu alţi 25.000. formaţia reticulata primeşte constant mesaje de la organele de simt, emitand la rândul sau unde de activitate electrica prin cortexul cerebral. Aceasta menţine starea de conştienta. Daca formaţia reticulata isi reduce activitatea, persoana respectiva poate dormi sau poate avea halucinaţii, văzând, auzind si având senzaţii ireale. Rezultatul „privării senzoriale”, cad o persoana este închisa intr-o încăpere întunecoasa, goala si liniştita timp de mai multe ore, este o „înnebunire” aparenta, intrarea in transa sau coma.
Trunchiul cerebral se compota ca un tablou de comanda. Zona următoare, bulbul rahidian, conţine centrii responsabili pentru controlul activitatilor automatice ale organismului. Aceste face legătura dintre emisferele cerebrale, sediul intelectului nostru, cu talamusul si sistemul limfatic, responsabili pentru stările de spirit, pofte si memorie. Talamusul transforma si sortează mesaje de la organele de simt si creaza o consientizare a senzaţiilor, cum ar fi durerea, atingerea, căldura si frigul.
Hipotalamusul este activ in numeroase procese. In primul rând acesta dirijează multe acţiuni lente, de lunga durata, ca de exemplu creşterea, prin controlul pe care îl exercita asupra hipofizei, principalul centru de producere a hormonilor din organism. In al doilea rând, hipotalamusul activează sistemul nervos autonom, care supraveghează unele funcţii pe care nu le putem controla, ca de exemplu contracţiile muşchilor de la stomac, vezica, si caile respiratorii, precum si secreţia de saliva si de lacrimi. Legat de aceasta hipotalamusul pregateste organismul pentru „fuga sau lupta” in cazul unor urgente sau pericole. Hipotalamusul reprezintă sursa emoţiilor noastre si a nevoilor fundamentale de foame, sete, etc.
Cea mai mare parte e detaliilor referitoare la activitatile conştiente ale creierului au fost stabilite in urma studierii efectelor drogurilor asupra acestuia. De exemplu stimulentele ca amfetaminele si cofeina exercita activitatea formaţiei reticulare si a hipotalamusului. Acesta transmite semnale la cortex si astfel creste agitaţia , starea de somn fiind alungata. Sedativele au un efect contrar. Sunt prescrise adeseori ca tablete pentru somn.
A doua unitate
A doua componenta funcţionala a creierului consta in jumatatile posterioare ale emisferelor cerebrale. Acestea conţin centri de primire, procesare si înmagazinare a informaţiei obţinuta prin intermediul organelor de simt din mediul extern.
Neuronii din fiecare centru nervos sunt caracteristici tipurilor de impulsuri cu care operează. Spre exemplu, neuronii din centri vizuali primari răspund doar la mesaje referitoare la intensitatea sau nuanţele culorilor, sau la curbura sau la neregularitaea suprafeţelor. Aceştia trimit semnale spre neuronii din centrii vizuali secundari, care descifrează, interpretează si aduna datele, creând modele si forme care alcătuiesc constiinta noastră vizuala.
Memoria
Cercetătorii cunosc acest lucru din consultaţiile medicale. Daca sunt introduşi electrozi in cortexul vizual primar (in timpul unei operaţii pe creier, fara dureri), trecându-se un curent slab prin aceştia, pacientul va vedea puncte sralucitoare sau cercuri înaintea ochilor. Daca electrozii sunt introduşi in cortexul vizual secundar, pacientul va vedea modele complexe sau chiar obiecte complete-copaci legănându-se sau o veveriţa topaind. Zonele secundare par sa se comporte asemenea unui sistem al memoriei vizuale.
Exista zone in interiorul emisferelor cerebrale care nu au fost inca descoperite, dar par sa aibă de-a face cu toate tipurile de memorie. Prin ce metode creierul selectează, sortează si înmagazinează informaţiile sub forma de memorie ramane un mister pentru cercetători.
Exista doua tipuri de memorie: de scurta durata si de lunga durata. Fiecare element al memoriei poate fi reţinut temporar sub forma de activitate electrica. In funcţie de puterea acesteia, se pot produce modificări chimice in interiorul neuronilor sau in reţelele dintre aceştia. Astfel, elementul este reţinut pentru mai mult timp. Reţinerea unui număr de telefon pe durata formarii lui, este un exemplu de memorie de scurta durata. Reamintirea vacantei de anul trecut este memorie de lunga durata.
A treia unitate
Aceasta ultima unitate cuprinde jumătatea din fata a emisferelor cerebrale. aici se afla centri responsabili cu dirijarea acţiunilor noastre, in acelaşi fel in care ansamblul de programare ale computerului controlează modul in care monitorul unui televizor sau imprimanta unui computer operează si ce produc acestea.
De aici, nervii se îndreaptă spre muşchii din membre, fata, buze, ochi si limba. Impulsurile trimise din centrii „motori” spre cortex declanseaza miscari ale corpului, vorbirea, precum si expresii ale fetei, cum ar fi clipitul, zâmbirea, încruntarea si strâmbătura.
Deşi cele doua jumatati ale creierului uman au acelaşi aspect, ele poseda sarcini diferite. Acestea sunt unite printr-o porţiune de ţesut nervos, denumit corp calos. In cazul in care acesta este rănit sau tăiat, cele doua emisfere se vor comporta parţial independent, având gânduri si emoţii separata.
Emisfera stânga controlează miscarile din partea dreapta a corpului si conţine cei mai importanţi centri: ai vorbirii, limbii, perspicacitatii in matematica si gânduri logice. Emisfera dreapta controlează partea stânga a corpului, fiind suprafaţa însărcinata cu senzaţii vizuale, talent muzical si gândire abstracta sau libera. Impulsurile circula in mod constant intre cele doua emisfere si chiar atunci când corpul calos sete deteriorat, acestea continua sa funcţioneze împreuna.
Cercetarea in viitor
Exista inca totuşi multe funcţii ale creierului si metode prin care acestea procesează si înmagazinează informaţia, care nu sunt pe deplin descifrate. In viitor, cercetările vor duce cu siguranţa la o intelegere mai buna a funcţiilor creierului.
_______________________________________
Rina cine doreste poate sa ma contacteze pe mess neznacomka_rina.
Play.md neznacomka_rina
|
|
